♥ PETITUL

Obiceiul petitului este unul foarte des intalnit la romani, mai ales cu precadere in zonele rurale, care mai pastreaza si astazi vechiile traditii. Petitul mai este cunoscut si sub urmatoarele denumiri: intelegere, impetit, starostie, petitura, croiala.
Tanarul, impreuna cu tatal ori cu cativa prieteni, merge s-o ceara pe aleasa lui direct de la parintii. Pentru acest eveniment, familia miresei se pregatea cu un ospatat. Desi hotararea de a face nunta fiind de obicei luata dinainte, petitul fiind o formalitate prielnica pentru ca cele doua familii sa petreaca mai mult timp impreuna. Daca mirele nu era sigur de iubirea fetei, pentru a evita un refuz dureros, trimitea petitorii inainte sa negocieze.
In Neamt in cazul in care parintii nu erau de acord, iar tinerii fugeau, dupa un anumit timp mergea cineva spre a cere impacare si iertare in numele tinerilor. Se ducea cu sticla plina de rachiu, iar daca tinerii primeau iertarea, atunci se cinsteau si goleau sticla.
In Botosani, un om in varsta trimite vorba parintilor fetei.
In Transilvania la parintii fetei merge un graitor, un om bun de gura.
In prima duminica dupa petit, se intalneau parintii si stabileau zestrea, apoi mergeau la croit, pentru a croi hainele viitorilor miri si invitati. Inainte de fiecare nunta se stabilea zestrea atat pentru fata cat si pentru baiat. In Oltenia si in Moldova,si chiar si in Transilvania, in ziua logodnei, foaia care continea scrisa zestrea era oficializata de catre preot. Continutul zestrei era diferit de la caz la caz. Dar in general pentru fata se dadeau animale ( vaci,porci,oi,pasari), saci cu cereale, galbeni si celebra lada in care erau puse tesaturi. Baiatul trebuia sa aiba casa, pamant, animale, bani si chiar carute cu boi.